In primavara trecuta internationalul Sorin Socol, in sustinerea candidaturii lui Alin Petrache la presedintia FRR, facea o acuzatie foarte grava: conducerea federatiei a sabotat echipa nationala! (vezi „Gandul” din 23.03.2009), referindu-se la modul de gestionare al echipei nationale, care termina catastrofal sezonul oficial de primavara in CEN (infrangeri la Rusia, Georgia si Portugalia).
Aflat in campanie electorala actalul presedinte al FRR, Alin Petrache, indignat la randul sau de starea anchilozata din rugbyului nostru, fara programe si strategii de recuperare, a aruncat si el manusa echipei federale de atunci, acuzand-o dur de lipsa de competenta si profesionalism. Incisivitatea excesiva in critici a fostului capitan al echipei nationale, lasa impresia la prima vedere si a unui conducator curajos si destoinic al federatiei, pus pe fapte mari, poate chiar un potential reformator al rugbyului romanesc. La aceasta impresie s-a adaogat si o serie de promisiuni tentante (atragerea unor fonduri substantiale, recuperarea competitivitatii echipei reprezentative, dezvoltarea activitatii de copii si juniori etc.) ce au atras sufragiile delegatilor cluburilor, care l-au ales cu speranta intr-o solutie salvatoare a rugbyului nostru.
Dar, iata, la noua luni de la preluarea mandatului federal nu s-a schimbat nimic din ce atat de virulent condamna, nici mentalitatea si nici stilul de abordare a complicatelor probleme. Concret, dupa zarva facuta in candidatura si suficient timp pentru structurarea si declansarea unui amplu proces de actiune, nimic nu s-a miscat in rugbyul nostru. Inexistenta unor proiecte ferme de dezvoltare sau perfectionare a activitatii si lipsa unei minime contributii de la nivel federal pentru consolidarea cluburilor (d.p.d.v. organizatoric, metodologic si managerial), spune totul despre incapacitatea echipei federale pentru scoaterea rugbyului din impas.
Sustine afirmatia de mai sus realitatea traita si sesizata de lumea rugbyului nostru. In acest sens este de mentionat: Asociatia Municipala de Rugby Bucuresti (si in aceiasi situatie sunt toate cluburile si structurile din tara) care coordoneaza activitatea la nivel de copii si juniori a 14 cluburi si sectii de rugby si organizeaza competitiile a 45 de echipe, nu a primit de la noua conducere federala nicio schita de proiect sau program de dezvoltare-perfectionare, ba nici macar o recomandare metodologica sau o consultatie tehnica (prezenta unui director de dezvoltare la trei sedinte de programare de jocuri fiind doar contemplativa). De retinut este si faptul ca in totalitate activitatea de coordonare a AMRB se desfasoara pe baza de voluntariat, iar FRR nu acorda nicio sustinere financiara pentru acest important rezervor al rugbyului nostru.
Dupa cum s-a dovedit, eliminand complet din preocupari problemele activitatii de baza (concret dezvoltarea si perfectionarea structurala si functionala a cluburilor, largirea activitatii de copii si juniori), obiectivul central al presedintelui si a numerosului corp federal a ramas echipa nationala, marcata si aceasta de serioase incertitudini in privinta capacitatii competitive pentru apropiatele examene care vizeaza calificarea la Cupa Mondiala.
Ce ridica insa si mai serios semne de intrebare si elimina increderea in intentiile si capacitatile forului federal pentru redresare a rugbyului nostru, este chiar convingerea distorsionata a presedintelui Alin Petrache despre activitatea pe care o conduce, exprimata public in interviuri acordate cu generozitate (vezi „sportlocal.ro”/17.12.2009, „GSP.ro”/23.12.2009 si „frr.ro”).
Bazaconiile, ca sa le zic asa, spuse de dumnealui, presedintele FRR, in interviurile mentionate, sunt de natura sa toarne indoiala in suflet cunoscatorilor de rugby in privinta seriozitatii acestuia. Adevarate bombe, in stare sa socheze! Pentru ca atunci cand dumnealui isi umfla muschii, manifesta o asemenea stare de incredere si satisfactie ca ramai perplex, mai ales stiind ca 2009 a fost cel mai negru an din istoria rugbyului romanesc. Parca unui conducator cu picioarele pe pamant i-ar trebui mai multa luciditate si competenta pentru punerea in miscare a organismului ce conduce, cum si ceva ratiune si circumspectie in evaluari si declaratii. Astfel:
* Afirma dumnealui ca de acum in 8 ani vom reusi sa facem o nationala capabila sa repete miraculosul 15-0 realizat cu francezii in anul 1980 de o formidabila echipa a Romaniei (!?). Or, decalajul produs fata de francezi, datorita impulsului imens dat de profesionalizarea jocului, dar mai ales pe seama restrangerii ariei de activitate, sau a retardului de la noi in organizare si instruire, plaseaza aceasta imatura afirmatie in zona glumelor penibile.
* Oare s-ar putea baza iluzoria predictie de mai sus pe cei 6.000 de jucatori la esaloanele de copii si juniori, pe care ii declara? Daca avem, insa, in vedere ca numarul total de jucatori, la toate categoriile si esaloanele, se estimeaza in jurul cifrei de 4000 (indiferent de cifrele oficiale, ireale, declarate la IRB), inseamna ca 3000 de copii si juniori au aparut fara sa stie nimeni ce si cum, de cand dumnealui este presedinte! Neadevar jenant, iar bomba de abia acum vine: crede ca la sfarsitul anului 2010 numarul de 6000 va fi dublat! Daca la aruncarea cu cifrele, se vede, nu-i este prea greu, am vrea sa ne spuna cum, unde si cine face cele 240 de noi echipe (cu 25 componenti) formate din cei 6.000 tineri, atrasi si formati in acest an, dintr-un condei, de „harnicul” presedinte. Cum la aceasta data declaratia nu are in sustinere niciun proiect-program (serios conceput si fundamentat) si conteaza doar pe cei 4-5 directori regionali de dezvoltare, este complet descoperita. Si asta si pentru ca acesti directori nu dispun de o metodologie adecvata de actionare, nici de parteneriate cu inspectoratele de invatamant, nici de o minima finantare si nici de autoritate la cluburi si sectii. Asa, se intelege, declaratia presedintelui (cu miile de copii si juniori scosi din maneca) este si demagogica, si iresponsabila, dar si mai si… condamnabila, descreditand total federatia ce o conduce.
* Se declara multumit de activitatea reprezentativelor de juniori in competitiile europene si mondiale, omitand sa mentioneze ca participarea noastra se petrece la a adoua categorie valorica, undeva mai jos de locul 16 mondial, la unele categorii chiar cu Japonia, Uruguai, Rusia si Georgia in fata; ar mai fi trebuit sa ne spuna (dar cred ca este foarte complicat) daca forul federal are macar o bruma de program pentru integrarea tinerilor internationali in activitatea de seniori; sau cum reusesc cele 10 echipe de juniori U19 (dintre care jumatate sunt de slaba calitate) sa asigure celor 25 echipe de seniori reimprospatarea cu elemente de perspectiva (!?). Apoi, nu se sfieste sa nedreptateasca in apreciere o activitate deosebita, cea a reprezentativei U18 (clasata pe locul 4, dupa Franta, Anglia si Irlanda, intr-o competitie cu 32 de natiuni), doar pentru ca nu a agreat antrenorii acelei reprezentative, posibili lideri autohtoni.
* Fara nicio exagerare, presedintele se arata entuziasmat de raspandirea rugbyului in mediul feminin si ne spune ca avem echipe frumoase si puternice de la care asteapta rezultate mai bune decat ale baietilor. Retineti, in momentul de fata este vorba de o echipa de senioare (Gr.Sc.CFRU Pascani) si vreo doua „urme de echipe” – adica cu activitate ocazionala, fapt pentru care anul trecut n-a avut cine sa dispute titlul de campioana nationala! Ar mai fi cateva nuclee de junioare, suficient de nesemnificative. Asta este activitatea cu care presedintele se lauda!
* Este incantat si de afluenta spectatorilor la jocurile internationale. Chiar nu stie presedintele ca jocul anost al echipei noastre si lipsa satisfactiilor, prin rezultate slabe, a redus si mai mult asistenta, sau ca asemenea evenimente beneficiaza de o mobilizare larga la nivel de copii si juniori carora la datele respective le sunt programate competitii pe acelasi stadion?
Si pentru a nu lasa dubii daca afirmatiile de mai sus au fost facute in totala cunostinta de cauza si responsabilitate, presedintele concluzioneaza: „Din aprilie, cand am devenit presedinte, am facut foarte multe in foarte putin timp, caci am luat-o de la zero, asa de jos ajunsese Federatia in momentul acela.” Si retineti, cand se lauda cate a facut isi ia drept argumente si aberatiile de mai sus, adica nimicul despre care am vorbit. Ce s-ar mai putea spune daca avem in vedere ca echipa nationala, de care s-a ocupat personal, a pierdut loc in rating-ul mondial, bilantul acesteia in disputa cu adversari de mana a doua, fiind complet negativ (6 jocuri: 4 infrangeri)!!!
Si iata cum in mistificari si nu in dirijare competenta presedinte FRR isi dovedeste curajul cu care doar cateva luni in urma nu se sfia sa infiereze public incompetenta conducatorilor federali.
Tanarul presedinte, atins de discretionismul sefiei, fara sa gaseasca diplomatia, strategia si parghile necesare pentru scoaterea din impas si imobilism a intragii structuri a rugbyului, incearca cu afirmatii eronate si realizari inexistente sa acopere o incapacitate dezolanta la presedintia la care s-a angajat. Daca dupa un an la carma federatiei (indiferent de calificare/sau nu la CM), are semne ca nu poate schimba radical mentalitatea si stilul de actiune ale activului federal salariat si benevol, cum si starea precara a rugbyului nostru de astazi, corect si onorabil ar fi sa-si dea demisia, evitand alte pierderi catastrofale in contul acestuia, ce, negresit, i se vor imputa.
Vasile Constantin – Mao
PS. Reportajul mentioneaza o „adevarata revolutie”, cu rupere de ritm din toate punctele de vedere (de imagine, de strategie si de actiune), petrecuta in rugbyul nostru de la preluarea mandatului de catre Alin Petrache. Intradevar la imagine rugbyul romanesc a batut toate recordurile, dar la negativ. In primul rand, sub mandatul Petrache nationala a mai clacat de 4 ori, rotunjind la 7 numarul infrangerilor din acest an si coborand Romania pe locul 19 mnondial. Nu este lipsit de importanta faptul ca invingatorii nostri au fost reprezentativele secunde (Italia A-2, Franta A, iar Fiji lipsita de principalii titulari). Mai mult, rezultatul de la Parma, cu stejarii ridiculizati la joc dar si ca scor/6-34 de o echipa tanara cu 9 debutanti, aminteste de recordul englezesc/0-134 la care rusinos am participat si noi in 2001, cu presedintele de astazi capitanul echipei de atunci. Ultimul joc international al anului, cu Leeds/0-47, a umplut paharul tristetii. Apoi, s-a incheiat campionatul trecut fara disputarea finalei pentru locul 3! Iar divulgarea mediatica la nivel mondial a celor doua batai generale petrecute la noi, a intrecut oricare alta mare isprava dintotdeauna a rugbystilor romani. Daca am mai adauga si „joaca de-a pedeapsa si izbavirea” a presedintelui si ale comisiilor federale, da, trista rupere de ritm la imaginea rugbyului romanesc! In aceeasi nota, si cu consecinte extrem de grave, s-ar putea vorbi si despre „ruperea” in strategie sau in actiune a presedintelui, iata, mistificator al tristei realitati.
Va urma.
Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui?
37 mesaje • Pagina 1 din 4 • 1, 2, 3, 4
Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui?
de Mao » Sam Ian 16, 2010 12:30 pm
- Mao
- Mesaje: 60
- Membru din: Sam Ian 16, 2010 12:23 pm
Re: Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui?
de Mao » Sam Ian 16, 2010 12:31 pm
Dupa ce am dat titlul intentiei de a aduce in discutia oamenilor rugbyului si in atentia conducatorilor federatiei, situatia extrem de grava a activitatii sportului ce il iubim, a aparut in acelasi sens referirea conducatorilor clubului Farul. Acestia invoca sabotarea de catre frr a propriei echipe in lupta pentru titlul de campioni nationali, aducand probe fara echivoc. Si, pentru acest motiv, fac urmatoarele precizari: „sabotarea” inseamna impiedicarea bunului mers al unui proces; sau: distrugerea, stricarea constienta a unui lucru. In cazul nostru se poate interpreta prin a nu face tot ce este logic si posibil de facut pentru sustinerea si recupararea fundamentului rugbystic, fie din lipsa de competenta, fie din infatuare si actionare dupa bunul plac; sabotare mai inseamna si mistificarea situatiei prin cifre false, referiri si aprecieri ne conforme cu realitatea etc., facuta deliberat pentru acoperirea incompetentelor.
Inainte de a trece la sustinerea temei ce mi-am propus, as vrea sa intreb daca situatia critica a cluburilor de frunte ale rugbyului nostru (Dinamo, Farul, dar si altele), a intrat intr-o analiza sau intr-un oarecare plan de masuri ale presedintelui si echipei sale federale. Pentru ca, disparitia uneia sau a alteia ar fi o mare tragedie. Sper sa nu spuna, cum s-a mai intamplat: „situatia critica este treaba cluburilor respective, nu a federatiei”.
In fine, daca criticile din materialul anterior aveau rolul de a sensibiliza presedintele frr si echipa sa federala, deconspirand postura ingrata in care se plaseaza prin aroganta si mistificari, ceea ce urmeaza sunt propuneri stricte pentru redresarea activitatii de conducere si desfasurare a activitatii de baza. Sunt aspecte simple si de bun simt pe care multi cunoscatori ai rugbyului nostru le vad oportunitatea, dar, din motive ce ii privesc, se abtin la comunicarea opiniilor. Demersul de fata este facut cu coningerea ca numai intr-un efort comun putem spera la recuperarea prestigiului rugbyului romanesc.
Ce nu s-a facut si se poate face pentru revitalizarea actvitatii
In primul rand, propun o consultare ampla cu toate structurile teritoriale, cluburi si sectii de rugby, cu tehnicienii diferitelor esaloane, cu arbitrii si alte persoane atasate fenomenului rugbystic. Solicit aceasta consfatuire larga pentru ca, de regula, lumea activa si adevarat productiva in rugbyul nostru nu este nici ascultata si nici respectata. Adunarile Generale, anuale, cu 90% din timp ocupate cu lectura diferitelor rapoarte de activitate si planuri de perspectiva, intentionat, nu mai lasa loc ca oamenii sa-si spuna „oful”. Interesul federalilor la aceste ocazii este ca AG, cu oamenii obositi si plictisiti de lectura interminabila, sa valideze rapoarte contabile, de multe ori catastrofale, sau activitate necorespunzatoare. Normal ar fi ca materialele sa fie difuzate anterior la cluburi, studiate si cunoscute, rezervandu-se timp si dispozitie in „adunare” pentru discutii serioase. Este nevoie de aceaste consfatuiri pentru a depista realitatile din teritoriu, dar mai ales pentru obtinerea consensului conducatorilor gruparilor sportive la programele de dezvoltare si perfectionare intreprinse in federatie. AG trebuie sa fie deschise pentru orice om binevoitor al rugbyului si nu cu cenzurare si bodyguarzi la accesul in federatie.
Consider ca daca la finantarea diferitelor proiecte sunt impedimente conjuncturale de luat in seama, exista o directie in care se poate actiona liber si amplu: este vorba de organizarea structurala si functionala a activitatii, corelata cu exigentele sociale de la noi, dar si cu evolutia jocului pe plan mondial. Pentru aceasta, insa, trebuie mult discernamant, profesionalism si initiativa novatoare. Astfel:
I. Proiectarea unei noi mentalitati in rugbyul nostru, schimband-o total pe cea actuala: „de a face cat mai mult si cat mai bine”, in loc „de a primi si a da… cat mai putin”.
Aceasta se refera la:
- activul salariat (ales prin concurs de competenta, incadrat de exigente concrete si ferme, cu mare randament profesional);
- activul benevol (ales dupa norme de competenta si disponibilitate);
- jucatori (formati si crescuti intr-o educatie adecvata);
- spectatori si sustinatori (atrasi printr-o ampla si variata socializare in ambianta rugbyului).
Aplicare imediata si in perspectiva.
Voi detalia schimbarea mentalitatii la activul benevol, vizand structurile de conducere, in care functioneaza Biroului Federal (BF) cu15 membrii si 6-7 Comisii Federale, insumand un numar apreciabil de personalitati ale rugbyului nostru (prin analogie se poate extinde si la conducerile Asociatiilor Municipale si Regionale, dar si la conducerile Cluburilor si Sectiilor de rugby).
Mentionez, in momentul de fata marea majoritate a acestor structuri sunt cu atributii pur formale, fara obiective personalizate, fara responsabilitati si fara evaluari, deci cu contributie minima sau nula la stimularea activitatii. Mai mult sunt membrii care nici nu stiu pentru ce sunt in aceste structuri sau care au disparut din momentul numirii!? Se iroseste astfel o pretioasa capacitate organizatorica, atat de necesara pentru ampla problematica a rugbyului nostru.
Spre exemplu: a) un membru al BF, in majoritateatea cazurilor, isi justifica calitatea doar prin prezenta la sedintele BF, si aici atributia acestuia se termina. Nu are niciun program, niciun indicator la care sa dea socoteala (!?);
b) Comisiile Federale sunt limitate la minimum in exercitiul atributiilor (Competitii, Disciplina, Dezvoltare, Copii si Juniori), sau sunt complet inactive (Tehnica). In loc sa emita programe de specialitate, sa le difuzeze si aplice in teritoriu, prin aceasta nerentabilitate a acestora se elimina o parghie importanta a forului central in informarea de specialitate si coordonarea sectiilor, in animarea si perfectionarea activitatii.
Masuri urgente:
- De prevazut in Statutul FRR a urmatorului paragraf: „toate functiile federale se ocupa in baza competentelor si a disponibilitatilor pentru activitate „specializata”; periodic (6 luni) se evalueaza activitatea membrilor alesi: cei fara activitate corespunzatoare sunt substituiti la urmatoarea Adunare Generala.”
- Proiectarea intregii activitati pe obiective concrete, cu indicatori si termene ferme; constituirea fiselor de functii; transmiterea si insusirea responsabilitatilor - evaluarea obiectiva a rezultatelor.
II. Reorganizarea corpului federal central pe trei departamente
Este clar constatat, de ani buni, impasul de conceptie, initiativa, coordonare si conducere din partea corpului federal central si asta in ciuda unei serioase amplificari a numarului tehnicienilor de aici (pentru o activitate teritoriala tot mai restransa). Presedintele isi epuizeaza capacitatile in alargatura dupa sponsori, cand alte 10 treburi la fel de importante ii asteapta indrumarea si dirijarea; un vicepresedinte, in loc sa indrume si sa conduca un departament important al activitatii, este managerul echipei nationale, sarcina ce ar putea fi facuta de alte persoane cu experienta; la fel, alt vicepresedinte doar ajuta federatia la actiunile protocolare, etc.
Este cazul sa judecam aceasta stare, pentru ca de acest impas depinde soarta rugbyul romanesc. Or, pe langa sarcina statutara a forului central, „de dezvoltare si perfectionare a activitatii rugbystice teritoriale” (de realizarea careia nu stiu ce s-ar putea raspunde), se dovedeste o ruptura grava in exercitarea atributiilor: lipsa actiunilor si a masurilor de stimulare si coordonare a rugbyului la cluburi, chiar lipsa unei aprecieri si a respectului pentru abnegatia cu care gruparile se lupta pentru existenta acestuia!
In aceasta situatie, pentru rentabilizarea activitatii, consider absolut necesar restructurarea forului central pe trei sectoare, astfel:
- dezoltare-perfectionare: pe scurt cu urmatoarele atributii: restructurare cluburi, largirea ariei de practicare, rugbyul scolar etc;
- instruire: formare-perfectionare sportiva; activitate de reprezentare; formare perfectionare tehnicieni etc;
- management: atragerea de resurse; solutii economice; investitii si reamenajari baze sportive; consultanta si perfectionare a activitatii manageriale la cluburi.
Fiecare departament trebuie sa proiecteze activitatea pe obiective si sarcini concrete, pe termen scurt, mediu si lung, incadrata de repere tehnice si indicatori de volum, calitate si timp.
Departamentul este in responsabilitatea unui vicepresedinte, cu competente in domeniu, dublat de un director executiv de specialitate.
De studiat si perfectat proiectul; intocmit organigrama, strict pe criterii de competenta.
Termen: 1 an.
III. Functionarea corespunzatoare a Comisiilor Federale, cu activitate de conceptie metodologica si de indrumare practica, pentru toata aria rugbyului.
Retineti: Intr-o perioada de adevarata revolutie a antrenamentului rugbystic Comisia Tehnica este inactiva de mai bine de doi ani!!!; sau, Comisia de Disciplina, care ar trebui sa se numeasca de Educatie, in loc sa emita programe educative (pentru spectatori, practicanti si chiar tehnicieni), pe care sa le implementeze in teritoriu, sanctioneaza niste abateri ce si un calculator ar putea face; sau, Comisia de Competitii (cu doi salariati cu studii superioare) face niste clasamente si legitimari, in timp ce organizarea si ambianta jocurilor la noi sunt mai mult decat rudimentare. Si asa se poate vorbi despre toate comisiile federale, cu o activitate mai mult decat nesemnificativa. Mult, mult prea putin pentru ce este nevoie. Astfel:
- Comisia Federala trebuie sa aibă un proiect, cu obiective specifice, cu mijloace si masuri adecvate; cu termene si evaluari; cu influente directe la gruparile din teritoriu;
- Comisiile trebuie sa aibă in fiecare consiliu de club si sectie un reprezentant cu care colaboreaza la aplicarea programelor respective;
- Componenta comisiilor (presedintele si membrii) trebuie sa cuprinda persoane competente si responsabile, atrase printr-o politica de valorificare a intregului potential al miscarii noastre rugbystice. Aici, in comisii, federatia trebuie sa-si creieze valorosul fond de promotori voluntari ai rugbyului, stergand urmele unei politici evidente de indepartare a oamenilor de rugby valorosi, potentiali concurenti la functii superioare.
Vasile Constantin – Mao
Va urma.
Inainte de a trece la sustinerea temei ce mi-am propus, as vrea sa intreb daca situatia critica a cluburilor de frunte ale rugbyului nostru (Dinamo, Farul, dar si altele), a intrat intr-o analiza sau intr-un oarecare plan de masuri ale presedintelui si echipei sale federale. Pentru ca, disparitia uneia sau a alteia ar fi o mare tragedie. Sper sa nu spuna, cum s-a mai intamplat: „situatia critica este treaba cluburilor respective, nu a federatiei”.
In fine, daca criticile din materialul anterior aveau rolul de a sensibiliza presedintele frr si echipa sa federala, deconspirand postura ingrata in care se plaseaza prin aroganta si mistificari, ceea ce urmeaza sunt propuneri stricte pentru redresarea activitatii de conducere si desfasurare a activitatii de baza. Sunt aspecte simple si de bun simt pe care multi cunoscatori ai rugbyului nostru le vad oportunitatea, dar, din motive ce ii privesc, se abtin la comunicarea opiniilor. Demersul de fata este facut cu coningerea ca numai intr-un efort comun putem spera la recuperarea prestigiului rugbyului romanesc.
Ce nu s-a facut si se poate face pentru revitalizarea actvitatii
In primul rand, propun o consultare ampla cu toate structurile teritoriale, cluburi si sectii de rugby, cu tehnicienii diferitelor esaloane, cu arbitrii si alte persoane atasate fenomenului rugbystic. Solicit aceasta consfatuire larga pentru ca, de regula, lumea activa si adevarat productiva in rugbyul nostru nu este nici ascultata si nici respectata. Adunarile Generale, anuale, cu 90% din timp ocupate cu lectura diferitelor rapoarte de activitate si planuri de perspectiva, intentionat, nu mai lasa loc ca oamenii sa-si spuna „oful”. Interesul federalilor la aceste ocazii este ca AG, cu oamenii obositi si plictisiti de lectura interminabila, sa valideze rapoarte contabile, de multe ori catastrofale, sau activitate necorespunzatoare. Normal ar fi ca materialele sa fie difuzate anterior la cluburi, studiate si cunoscute, rezervandu-se timp si dispozitie in „adunare” pentru discutii serioase. Este nevoie de aceaste consfatuiri pentru a depista realitatile din teritoriu, dar mai ales pentru obtinerea consensului conducatorilor gruparilor sportive la programele de dezvoltare si perfectionare intreprinse in federatie. AG trebuie sa fie deschise pentru orice om binevoitor al rugbyului si nu cu cenzurare si bodyguarzi la accesul in federatie.
Consider ca daca la finantarea diferitelor proiecte sunt impedimente conjuncturale de luat in seama, exista o directie in care se poate actiona liber si amplu: este vorba de organizarea structurala si functionala a activitatii, corelata cu exigentele sociale de la noi, dar si cu evolutia jocului pe plan mondial. Pentru aceasta, insa, trebuie mult discernamant, profesionalism si initiativa novatoare. Astfel:
I. Proiectarea unei noi mentalitati in rugbyul nostru, schimband-o total pe cea actuala: „de a face cat mai mult si cat mai bine”, in loc „de a primi si a da… cat mai putin”.
Aceasta se refera la:
- activul salariat (ales prin concurs de competenta, incadrat de exigente concrete si ferme, cu mare randament profesional);
- activul benevol (ales dupa norme de competenta si disponibilitate);
- jucatori (formati si crescuti intr-o educatie adecvata);
- spectatori si sustinatori (atrasi printr-o ampla si variata socializare in ambianta rugbyului).
Aplicare imediata si in perspectiva.
Voi detalia schimbarea mentalitatii la activul benevol, vizand structurile de conducere, in care functioneaza Biroului Federal (BF) cu15 membrii si 6-7 Comisii Federale, insumand un numar apreciabil de personalitati ale rugbyului nostru (prin analogie se poate extinde si la conducerile Asociatiilor Municipale si Regionale, dar si la conducerile Cluburilor si Sectiilor de rugby).
Mentionez, in momentul de fata marea majoritate a acestor structuri sunt cu atributii pur formale, fara obiective personalizate, fara responsabilitati si fara evaluari, deci cu contributie minima sau nula la stimularea activitatii. Mai mult sunt membrii care nici nu stiu pentru ce sunt in aceste structuri sau care au disparut din momentul numirii!? Se iroseste astfel o pretioasa capacitate organizatorica, atat de necesara pentru ampla problematica a rugbyului nostru.
Spre exemplu: a) un membru al BF, in majoritateatea cazurilor, isi justifica calitatea doar prin prezenta la sedintele BF, si aici atributia acestuia se termina. Nu are niciun program, niciun indicator la care sa dea socoteala (!?);
b) Comisiile Federale sunt limitate la minimum in exercitiul atributiilor (Competitii, Disciplina, Dezvoltare, Copii si Juniori), sau sunt complet inactive (Tehnica). In loc sa emita programe de specialitate, sa le difuzeze si aplice in teritoriu, prin aceasta nerentabilitate a acestora se elimina o parghie importanta a forului central in informarea de specialitate si coordonarea sectiilor, in animarea si perfectionarea activitatii.
Masuri urgente:
- De prevazut in Statutul FRR a urmatorului paragraf: „toate functiile federale se ocupa in baza competentelor si a disponibilitatilor pentru activitate „specializata”; periodic (6 luni) se evalueaza activitatea membrilor alesi: cei fara activitate corespunzatoare sunt substituiti la urmatoarea Adunare Generala.”
- Proiectarea intregii activitati pe obiective concrete, cu indicatori si termene ferme; constituirea fiselor de functii; transmiterea si insusirea responsabilitatilor - evaluarea obiectiva a rezultatelor.
II. Reorganizarea corpului federal central pe trei departamente
Este clar constatat, de ani buni, impasul de conceptie, initiativa, coordonare si conducere din partea corpului federal central si asta in ciuda unei serioase amplificari a numarului tehnicienilor de aici (pentru o activitate teritoriala tot mai restransa). Presedintele isi epuizeaza capacitatile in alargatura dupa sponsori, cand alte 10 treburi la fel de importante ii asteapta indrumarea si dirijarea; un vicepresedinte, in loc sa indrume si sa conduca un departament important al activitatii, este managerul echipei nationale, sarcina ce ar putea fi facuta de alte persoane cu experienta; la fel, alt vicepresedinte doar ajuta federatia la actiunile protocolare, etc.
Este cazul sa judecam aceasta stare, pentru ca de acest impas depinde soarta rugbyul romanesc. Or, pe langa sarcina statutara a forului central, „de dezvoltare si perfectionare a activitatii rugbystice teritoriale” (de realizarea careia nu stiu ce s-ar putea raspunde), se dovedeste o ruptura grava in exercitarea atributiilor: lipsa actiunilor si a masurilor de stimulare si coordonare a rugbyului la cluburi, chiar lipsa unei aprecieri si a respectului pentru abnegatia cu care gruparile se lupta pentru existenta acestuia!
In aceasta situatie, pentru rentabilizarea activitatii, consider absolut necesar restructurarea forului central pe trei sectoare, astfel:
- dezoltare-perfectionare: pe scurt cu urmatoarele atributii: restructurare cluburi, largirea ariei de practicare, rugbyul scolar etc;
- instruire: formare-perfectionare sportiva; activitate de reprezentare; formare perfectionare tehnicieni etc;
- management: atragerea de resurse; solutii economice; investitii si reamenajari baze sportive; consultanta si perfectionare a activitatii manageriale la cluburi.
Fiecare departament trebuie sa proiecteze activitatea pe obiective si sarcini concrete, pe termen scurt, mediu si lung, incadrata de repere tehnice si indicatori de volum, calitate si timp.
Departamentul este in responsabilitatea unui vicepresedinte, cu competente in domeniu, dublat de un director executiv de specialitate.
De studiat si perfectat proiectul; intocmit organigrama, strict pe criterii de competenta.
Termen: 1 an.
III. Functionarea corespunzatoare a Comisiilor Federale, cu activitate de conceptie metodologica si de indrumare practica, pentru toata aria rugbyului.
Retineti: Intr-o perioada de adevarata revolutie a antrenamentului rugbystic Comisia Tehnica este inactiva de mai bine de doi ani!!!; sau, Comisia de Disciplina, care ar trebui sa se numeasca de Educatie, in loc sa emita programe educative (pentru spectatori, practicanti si chiar tehnicieni), pe care sa le implementeze in teritoriu, sanctioneaza niste abateri ce si un calculator ar putea face; sau, Comisia de Competitii (cu doi salariati cu studii superioare) face niste clasamente si legitimari, in timp ce organizarea si ambianta jocurilor la noi sunt mai mult decat rudimentare. Si asa se poate vorbi despre toate comisiile federale, cu o activitate mai mult decat nesemnificativa. Mult, mult prea putin pentru ce este nevoie. Astfel:
- Comisia Federala trebuie sa aibă un proiect, cu obiective specifice, cu mijloace si masuri adecvate; cu termene si evaluari; cu influente directe la gruparile din teritoriu;
- Comisiile trebuie sa aibă in fiecare consiliu de club si sectie un reprezentant cu care colaboreaza la aplicarea programelor respective;
- Componenta comisiilor (presedintele si membrii) trebuie sa cuprinda persoane competente si responsabile, atrase printr-o politica de valorificare a intregului potential al miscarii noastre rugbystice. Aici, in comisii, federatia trebuie sa-si creieze valorosul fond de promotori voluntari ai rugbyului, stergand urmele unei politici evidente de indepartare a oamenilor de rugby valorosi, potentiali concurenti la functii superioare.
Vasile Constantin – Mao
Va urma.
- Mao
- Mesaje: 60
- Membru din: Sam Ian 16, 2010 12:23 pm
Re: Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui?
de fost_farist » Lun Ian 18, 2010 4:21 am
=
Ultima oară modificat de fost_farist pe Mie Apr 07, 2010 12:55 am, modificat 1 dată în total.
- fost_farist
- Mesaje: 285
- Membru din: Dum Iun 14, 2009 11:37 am
Re: Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui?
de constantin » Lun Ian 18, 2010 11:08 am
Da . Nu m-am gandit inainte la aceasta eventualitate . Acum imi dau seama ca daca nu este vorba de imbecilitate , doar sabotajul " responsabililor " poate explica comportamentul absolut irational al " sefilor " FRR care au ignorat pentru prima parte a calificarii 20 de internationali de valoare mondiala , toti activi . Daca Rusia TREBUIA sa se califice pentru Mondialul neo-zeelandez ? Daca , de partea " noastra " s-a facut tot ce se putea pentru ca vaporul Nationala Romaniei sa devina o epava in meciurile de calificare , usurand sarcina Rusiei si eliminandu-i concurentul de pe locul 2 ?
- constantin
- Mesaje: 336
- Membru din: Dum Iun 21, 2009 8:28 pm
Re: Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui?
de Mao » Lun Ian 18, 2010 12:49 pm
Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui? (3)
Sabotarea inseamna impiedicarea bunului mers al unui proces, sau distrugerea, stricarea constienta a unui lucru. In cazul nostru se poate interpreta prin a nu face tot ce este logic si posibil de facut pentru sustinerea si recupararea fundamentului rugbystic, fie din lipsa de competenta, fie din infatuare si actionare dupa bunul plac; sabotare mai inseamna si mistificarea situatiei prin cifre false, referiri si aprecieri ne conforme cu realitatea etc., facuta deliberat pentru acoperirea incompetentelor.
In urma primelor materiale la acest titlu, cateva comentarii mi-au confirmat audienta. Cred, insa, ca avand in vedere contestarea cifrelor fantasmagorice, cum si asocierea la insinuantul titlu a tentativei presedintelui de mistificare a situatiei dramatice a rugbyului nostru, normal ar fi fost un raspuns oficial al forului federal. Logic, tacerea nu poate decat sa confirme veridicitatea criticilor.
Un intervenient, apreciind solutiile prezentate, ma intreba daca propunerile organizatorice le-am adus si la cunostinta responsabililor federali. Mentionez, in repetate randuri si pe diferite cai am expus detaliat metodologia in rezolvarea diferitelor subiecte - in special cele privitoare la dezvoltarea activitatii de copii si juniori, sau de formare si perfectionare a antrenorilor. Precum presedintilor anteriori, si presedintelui Alin Petrache in etapa de candidatura i-am prezenta in scris, structurat pe interventii de urgenta si de perspectiva, solutiile respective. Ca si alta data, nu regasesc in activitate o cat de minima aluzie la cele prezentate. In plus, in proiectul-program al unui candidat la presedintiea actualului mandat (document la conceperea caruia am colaborat si care se afla in federatie), sunt prevazute toate masurile considerate capitale intr-un proces de revigorare a activitatii rugbystice, si pe care sub aceasta forma de difuzare publica le semnalez si de aceasta data. Mai mult, in respectivul proiect-program erau prevazute o serie de masuri de sustinere financiara din partea federatiei pentru intarirea organizator-administrativa a cluburilor. Printe altele (care recompensau contributia sectiilor si a antrenorilor pentru jucatorii promovati la toate echipele reprezentative), era si acordarea de catre federatie a unei cote de sustinere a activitatii minime de baza pentru toate echipele de seniori, din sponsorizarea unui gigant factor financiar (identificat la acea data). Nu stiu ce alte argumente tentante, in afara de cele facute publice, a adus Alin Petrache, ca acel proiect-program generos sa fi fost desconsiderat de delegatii la AG de alegeri, chiar in detrimentul evident al cluburilor lor!!! Cum, iata, pana acum nicio initiativa federala nu a „mangaiat” cluburile, oamenii acestora pot reclama faptul ca au fost trasi pe sfoara!
In fine, la chestiunile expuse anterior (schimbarea mentalitatii si rentabilizarea dirijarii federale prin structurarea departamentala), primeaza o atitudine responsabilizata si novatoare, deschisa spre modernizare. La problematica ce urmeaza, care vizeaza redimensionarea cadrului organizatoric si functional al cluburilor, pe langa destoinicia de mai sus primeaza substantial si factorul material/financiar. Resursele financiare pot fi asteptate de la imbunatatirea activitatii manageriale la cluburi, cum si de la vremuri mai bune in perspectiva, care insa nu exclude demararea operatiunilor de prospectare si organizare adecvata. Continua acuzarea a lipsei banilor, chiar si la initiative, prospectare si organizare, mascheaza cu siguranta un fals interes si lipsa de pricepere.
Trei sunt segmentele de activitate ce neintarziat trebuie resistematizate si redirectionate, in vederea rentabilizarii maxime, astfel:
Remodelarea structurala si functionala a cluburilor
Activitatea la nivel de copii si juniori
Largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni
I. Remodelarea structurala si functionala a cluburilor
Pe scurt: Anacronic, in timp ce ambianta sociala s-a schimbat enorm in ultimile decade cluburile si sectiile noastre de rugby pastreaza structura si functionalitatea anilor ´50-´60. Aceasta mare discrepanta, caracterizata prin putine persoane implicate in activitatea de organizare a cluburilor (fara o dinamica in schimbarea conducerii; cu un antrenor care face de toate; orientata strict pe aspectul sportiv - cu pretentii obsesive de performanta; cu instruire precara si competitii anoste etc.), a strangulat o evolutie fireasca a rugbyului. Nu s-a petrecut o largire convenabila a ariei de practicare, nu s-a penetrat mediul scolar, mai ales ca decade intregi rugbyul s-a bucurat de o opinie extrem de favorabila, determinata de rezultatele spectaculoase ale echipei nationale. Niciun proces sistematizat nu a intervenit pentru consolidarea organizatorica si manageriala a cluburilor.
Avand in vedere marea evolutie a structurii jocului modern, a tehnologiei pregatirii sportive, dar si a conditiilor cadrului profesionist, a ambiantei extraordinare ce o provoaca la nivel mondial, nu putem sa nu ne dam seama ca rugbyul nostru nu a primit impulsul cuvenit de la nivelul conducerii federatiei. Curios este cum unii presedinti, buni cunoscatori ai organizarii cluburilor franceze (in aceasta situatie ar putea sa fie si Alin Petrache), nu au incercat in nici un fel aducerea si la noi a unor masuri de consolidarea structurilor. Asa, au rezervat rugbyului cadrul obscur si impropriu, ce in conditiile actuale face atat de firava existenta majoritatii cluburilor. Si iata cum in loc sa ne apropiem de forma organizatorica si ambianta puterilor rugbystice, pe care odata le concuram in performanta sportiva, ne-am indepartat ajungand din acest punct de vedere chiar mai jos decat parcursul actual, nesatisfacator, al echipei nationale.
Din multiple motive, dar in special din lipsa unei asistente specializate, de tutela protectoare, intre corpul federal central si cluburile ce lupta din greu pentru existenta este o lipsa de consens, de comunicare si de respect reciproc. Concret, activitatea teritoriala este lipsita de suportul federal organizatoric, metodologic si managerial.
Prin remodelarea structurala si functionala a cluburilor se poate deduce:
Evaluarea (de moment si in perspectiva) si esalonare valorica a cluburilor:
toate cluburile si sectiile trebuie sa fie evaluate (dupa criterii material-financiare/ baza sportiva; posibilitati de instruire/tehnicieni; traditie si ambianta sociala etc.);
categorisirea si esalonarea gruparilor pe nivele valorice, astfel:
nivel I (s): club/sectie profesionist si semi profesionist (cu posib. bune)
nivel II (s; jU18-19): club/sectie amator si semi profesionist (cu posib. mediocre); Cl. Sp. Scolar, categ I);
nivel III (s; j; f): club/sectie nou (s), juniori (Cl.Sp.Scolar, categ.II);
……………………………………………………………………………………………………………………………….
nivel IV (Rugby Divertisment - in orientarea AJR, AMR si Cluburi): rugbyul scolar; old-boys etc.
Esalonarea cluburilor va fi cuprinsa in planul federal centralizat, gruparile primind asistenta si sustinere adecvata; asezarea in nivele se face cu o apreciere obiectiva a criteriilor si cu deplinul consens al conducerilor cluburilor (de perfectat metodologia operatiunii). Spre exemplu: se va urmari si proiecta ca la gruparile de nivel I echipa fanion sa fie dublata de echipa de tineret, cum si de structura completa la categoria juniori.
Amplificarea si intarirea organizatorica a cluburilor si sectiilor prin largirea organigramei operative, cu personal salariat si benevol; componenta consiliului clubului urmareste in miniatura structura organismului federal central, cu numarul persoanelor variind in functie de nivelul clubului (presedinte, vicepresedinte/1-3, manager, tehnic, organizator competitii, educatie, dezvoltare, imagine); la cluburile de nivel superior cei trei vicepresedinti pot fi cu responsabilitati pentru departamente (dezvoltare/perfectionare structurala, instruire, management) sau pentru esaloanele sportive (seniori, juniori, copii);
Dinamica conducerilor cluburilor: anual in adunarea clubului se face bilantul sportiv si contabil, se alege consiliul clubului pentru urmatorul mandat de un an; se conteaza pe responsabilizare cadrelor si pe oferta proiectelor;
Functia de dezvoltare a clubului: cluburile vor fi orientate si sustinute de catre forul central (metodologic si, cand este cazul, material) la desfasurarea unei ample activitati de divulgare a rugbyului in localitate/zona (in mediul scolar si rural), urmarind infiintarea de sectii satelit;
clubul va identifica scolile si entitatile unde rugbyul poate prinde radacini, va face lobby, va incheia parteneriate, acorda pentru practicare asitenta tehnica; beneficiaza de elementele de perspectiva depistate aici, etc;
clubul va fi solicitat sa identifice si indrume candidatii pentru profesionalizare ca educatori si antrenori; va dezolta o politica de atragere a cat mai multor persoane in voluntariatul rugbystic;
Instruirea sportiva va fi orientata pe: a) revelarea spectacolului rugbystic (ceea ce inseamna o buna tehnica si disponibilitate/atitudine pentru un joc evoluat tactic; b) performanta sportiva, atunci cand conditiile materiale si selectia sportiva o recomanda. Se va orienta ca pregatirea de baza a jucatorilor selectionati la loturi sa se desfasoare in sectii, cu recompensarea adecata a acestora si a tehnicienilor respectivi;
Activitate manageriala: atragere de resurse; prin spirit gospodaresc si unde este cazul prin investitii, imbunatatirea bazei sportive, a cadrului de instruire si competitie etc.;
Accentuarea functiei sociale a clubului, de promovare a jocului de rugby ca o alternativa de divertisment sportiv pentru un segment important de populatie. Aceasta inseamna: o popularizare locala atractiva si insistenta; jocurile cu faze spectaculoase si conduita impecabila; conditii si un ambient reconfortant pentru spectatori; o diversitate larga de alte masuri.
Termen de initiere a procesului: imediat; Terman de perfectarea proiectului: 3-4 ani
Cineva ar putea interveni, cum de altfel mi s-a mai adresat („tu vorbesti de barul clubului ca o buna optiune de socializare, iar echipele nu au bani sa faca deplasarea la jocuri!), cum sa atragi persoanele benevole pentru treburi importante, cum sa soliciti voluntariat cand majoritatea este precupata de nevoi?
Raspund: Este real si tin cont de dificultatile respective. Stiu insa ca in rugbyul nostru contemporan nu a existat o preocupare de atragere si valorificare in sectii a jucatorilor valorosi, a oamenilor pasionati si dedicati activitatii. Se vede asta din numarul extrem de limitat al persoanelor din jurul cluburilor, de numarul infim de mari jucatori care apar in fuunctia de antrenori, sau de lipsa totala a acestora din corpul de arbitrii. Am redat undeva cum intr-o buna zi, de demult, antrenorul unei mari echipe a inchis usa vestiarului pentru un grup de 6-7 jucatori ajunsi spre finalul carierei, fosti mari internationali, coechipieri odata ai antrenorului, cu imense victorii la activ. Cand la primul antrenament au aparut cativa dintre cei izgoniti, antrenorul i-a injuriat grav, taindu-le orice acces la pasiunea ce-i legase de rugby si clubul lor. Condamnabilul gest a facut moda, la mai toate cluburile retragerea festiva a marilor jucatori fiind inlocuita cu expulzari, eliminandu-se posibila concurenta a antrenorului sau a conducatorilor. E greu de sters aceste traume dar nu imposibil. Important este sa existe si la noi un cadru corect si amplu indrumat, complet democratic (vezi si acceptarea criticilor justificate), care sa prilejuiasca umplerea golului din jurul cluburilor noastre.
Vasile Constantin – Mao
Va urma:
Activitatea la nivel de copii si juniori
Largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni
Sabotarea inseamna impiedicarea bunului mers al unui proces, sau distrugerea, stricarea constienta a unui lucru. In cazul nostru se poate interpreta prin a nu face tot ce este logic si posibil de facut pentru sustinerea si recupararea fundamentului rugbystic, fie din lipsa de competenta, fie din infatuare si actionare dupa bunul plac; sabotare mai inseamna si mistificarea situatiei prin cifre false, referiri si aprecieri ne conforme cu realitatea etc., facuta deliberat pentru acoperirea incompetentelor.
In urma primelor materiale la acest titlu, cateva comentarii mi-au confirmat audienta. Cred, insa, ca avand in vedere contestarea cifrelor fantasmagorice, cum si asocierea la insinuantul titlu a tentativei presedintelui de mistificare a situatiei dramatice a rugbyului nostru, normal ar fi fost un raspuns oficial al forului federal. Logic, tacerea nu poate decat sa confirme veridicitatea criticilor.
Un intervenient, apreciind solutiile prezentate, ma intreba daca propunerile organizatorice le-am adus si la cunostinta responsabililor federali. Mentionez, in repetate randuri si pe diferite cai am expus detaliat metodologia in rezolvarea diferitelor subiecte - in special cele privitoare la dezvoltarea activitatii de copii si juniori, sau de formare si perfectionare a antrenorilor. Precum presedintilor anteriori, si presedintelui Alin Petrache in etapa de candidatura i-am prezenta in scris, structurat pe interventii de urgenta si de perspectiva, solutiile respective. Ca si alta data, nu regasesc in activitate o cat de minima aluzie la cele prezentate. In plus, in proiectul-program al unui candidat la presedintiea actualului mandat (document la conceperea caruia am colaborat si care se afla in federatie), sunt prevazute toate masurile considerate capitale intr-un proces de revigorare a activitatii rugbystice, si pe care sub aceasta forma de difuzare publica le semnalez si de aceasta data. Mai mult, in respectivul proiect-program erau prevazute o serie de masuri de sustinere financiara din partea federatiei pentru intarirea organizator-administrativa a cluburilor. Printe altele (care recompensau contributia sectiilor si a antrenorilor pentru jucatorii promovati la toate echipele reprezentative), era si acordarea de catre federatie a unei cote de sustinere a activitatii minime de baza pentru toate echipele de seniori, din sponsorizarea unui gigant factor financiar (identificat la acea data). Nu stiu ce alte argumente tentante, in afara de cele facute publice, a adus Alin Petrache, ca acel proiect-program generos sa fi fost desconsiderat de delegatii la AG de alegeri, chiar in detrimentul evident al cluburilor lor!!! Cum, iata, pana acum nicio initiativa federala nu a „mangaiat” cluburile, oamenii acestora pot reclama faptul ca au fost trasi pe sfoara!
In fine, la chestiunile expuse anterior (schimbarea mentalitatii si rentabilizarea dirijarii federale prin structurarea departamentala), primeaza o atitudine responsabilizata si novatoare, deschisa spre modernizare. La problematica ce urmeaza, care vizeaza redimensionarea cadrului organizatoric si functional al cluburilor, pe langa destoinicia de mai sus primeaza substantial si factorul material/financiar. Resursele financiare pot fi asteptate de la imbunatatirea activitatii manageriale la cluburi, cum si de la vremuri mai bune in perspectiva, care insa nu exclude demararea operatiunilor de prospectare si organizare adecvata. Continua acuzarea a lipsei banilor, chiar si la initiative, prospectare si organizare, mascheaza cu siguranta un fals interes si lipsa de pricepere.
Trei sunt segmentele de activitate ce neintarziat trebuie resistematizate si redirectionate, in vederea rentabilizarii maxime, astfel:
Remodelarea structurala si functionala a cluburilor
Activitatea la nivel de copii si juniori
Largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni
I. Remodelarea structurala si functionala a cluburilor
Pe scurt: Anacronic, in timp ce ambianta sociala s-a schimbat enorm in ultimile decade cluburile si sectiile noastre de rugby pastreaza structura si functionalitatea anilor ´50-´60. Aceasta mare discrepanta, caracterizata prin putine persoane implicate in activitatea de organizare a cluburilor (fara o dinamica in schimbarea conducerii; cu un antrenor care face de toate; orientata strict pe aspectul sportiv - cu pretentii obsesive de performanta; cu instruire precara si competitii anoste etc.), a strangulat o evolutie fireasca a rugbyului. Nu s-a petrecut o largire convenabila a ariei de practicare, nu s-a penetrat mediul scolar, mai ales ca decade intregi rugbyul s-a bucurat de o opinie extrem de favorabila, determinata de rezultatele spectaculoase ale echipei nationale. Niciun proces sistematizat nu a intervenit pentru consolidarea organizatorica si manageriala a cluburilor.
Avand in vedere marea evolutie a structurii jocului modern, a tehnologiei pregatirii sportive, dar si a conditiilor cadrului profesionist, a ambiantei extraordinare ce o provoaca la nivel mondial, nu putem sa nu ne dam seama ca rugbyul nostru nu a primit impulsul cuvenit de la nivelul conducerii federatiei. Curios este cum unii presedinti, buni cunoscatori ai organizarii cluburilor franceze (in aceasta situatie ar putea sa fie si Alin Petrache), nu au incercat in nici un fel aducerea si la noi a unor masuri de consolidarea structurilor. Asa, au rezervat rugbyului cadrul obscur si impropriu, ce in conditiile actuale face atat de firava existenta majoritatii cluburilor. Si iata cum in loc sa ne apropiem de forma organizatorica si ambianta puterilor rugbystice, pe care odata le concuram in performanta sportiva, ne-am indepartat ajungand din acest punct de vedere chiar mai jos decat parcursul actual, nesatisfacator, al echipei nationale.
Din multiple motive, dar in special din lipsa unei asistente specializate, de tutela protectoare, intre corpul federal central si cluburile ce lupta din greu pentru existenta este o lipsa de consens, de comunicare si de respect reciproc. Concret, activitatea teritoriala este lipsita de suportul federal organizatoric, metodologic si managerial.
Prin remodelarea structurala si functionala a cluburilor se poate deduce:
Evaluarea (de moment si in perspectiva) si esalonare valorica a cluburilor:
toate cluburile si sectiile trebuie sa fie evaluate (dupa criterii material-financiare/ baza sportiva; posibilitati de instruire/tehnicieni; traditie si ambianta sociala etc.);
categorisirea si esalonarea gruparilor pe nivele valorice, astfel:
nivel I (s): club/sectie profesionist si semi profesionist (cu posib. bune)
nivel II (s; jU18-19): club/sectie amator si semi profesionist (cu posib. mediocre); Cl. Sp. Scolar, categ I);
nivel III (s; j; f): club/sectie nou (s), juniori (Cl.Sp.Scolar, categ.II);
……………………………………………………………………………………………………………………………….
nivel IV (Rugby Divertisment - in orientarea AJR, AMR si Cluburi): rugbyul scolar; old-boys etc.
Esalonarea cluburilor va fi cuprinsa in planul federal centralizat, gruparile primind asistenta si sustinere adecvata; asezarea in nivele se face cu o apreciere obiectiva a criteriilor si cu deplinul consens al conducerilor cluburilor (de perfectat metodologia operatiunii). Spre exemplu: se va urmari si proiecta ca la gruparile de nivel I echipa fanion sa fie dublata de echipa de tineret, cum si de structura completa la categoria juniori.
Amplificarea si intarirea organizatorica a cluburilor si sectiilor prin largirea organigramei operative, cu personal salariat si benevol; componenta consiliului clubului urmareste in miniatura structura organismului federal central, cu numarul persoanelor variind in functie de nivelul clubului (presedinte, vicepresedinte/1-3, manager, tehnic, organizator competitii, educatie, dezvoltare, imagine); la cluburile de nivel superior cei trei vicepresedinti pot fi cu responsabilitati pentru departamente (dezvoltare/perfectionare structurala, instruire, management) sau pentru esaloanele sportive (seniori, juniori, copii);
Dinamica conducerilor cluburilor: anual in adunarea clubului se face bilantul sportiv si contabil, se alege consiliul clubului pentru urmatorul mandat de un an; se conteaza pe responsabilizare cadrelor si pe oferta proiectelor;
Functia de dezvoltare a clubului: cluburile vor fi orientate si sustinute de catre forul central (metodologic si, cand este cazul, material) la desfasurarea unei ample activitati de divulgare a rugbyului in localitate/zona (in mediul scolar si rural), urmarind infiintarea de sectii satelit;
clubul va identifica scolile si entitatile unde rugbyul poate prinde radacini, va face lobby, va incheia parteneriate, acorda pentru practicare asitenta tehnica; beneficiaza de elementele de perspectiva depistate aici, etc;
clubul va fi solicitat sa identifice si indrume candidatii pentru profesionalizare ca educatori si antrenori; va dezolta o politica de atragere a cat mai multor persoane in voluntariatul rugbystic;
Instruirea sportiva va fi orientata pe: a) revelarea spectacolului rugbystic (ceea ce inseamna o buna tehnica si disponibilitate/atitudine pentru un joc evoluat tactic; b) performanta sportiva, atunci cand conditiile materiale si selectia sportiva o recomanda. Se va orienta ca pregatirea de baza a jucatorilor selectionati la loturi sa se desfasoare in sectii, cu recompensarea adecata a acestora si a tehnicienilor respectivi;
Activitate manageriala: atragere de resurse; prin spirit gospodaresc si unde este cazul prin investitii, imbunatatirea bazei sportive, a cadrului de instruire si competitie etc.;
Accentuarea functiei sociale a clubului, de promovare a jocului de rugby ca o alternativa de divertisment sportiv pentru un segment important de populatie. Aceasta inseamna: o popularizare locala atractiva si insistenta; jocurile cu faze spectaculoase si conduita impecabila; conditii si un ambient reconfortant pentru spectatori; o diversitate larga de alte masuri.
Termen de initiere a procesului: imediat; Terman de perfectarea proiectului: 3-4 ani
Cineva ar putea interveni, cum de altfel mi s-a mai adresat („tu vorbesti de barul clubului ca o buna optiune de socializare, iar echipele nu au bani sa faca deplasarea la jocuri!), cum sa atragi persoanele benevole pentru treburi importante, cum sa soliciti voluntariat cand majoritatea este precupata de nevoi?
Raspund: Este real si tin cont de dificultatile respective. Stiu insa ca in rugbyul nostru contemporan nu a existat o preocupare de atragere si valorificare in sectii a jucatorilor valorosi, a oamenilor pasionati si dedicati activitatii. Se vede asta din numarul extrem de limitat al persoanelor din jurul cluburilor, de numarul infim de mari jucatori care apar in fuunctia de antrenori, sau de lipsa totala a acestora din corpul de arbitrii. Am redat undeva cum intr-o buna zi, de demult, antrenorul unei mari echipe a inchis usa vestiarului pentru un grup de 6-7 jucatori ajunsi spre finalul carierei, fosti mari internationali, coechipieri odata ai antrenorului, cu imense victorii la activ. Cand la primul antrenament au aparut cativa dintre cei izgoniti, antrenorul i-a injuriat grav, taindu-le orice acces la pasiunea ce-i legase de rugby si clubul lor. Condamnabilul gest a facut moda, la mai toate cluburile retragerea festiva a marilor jucatori fiind inlocuita cu expulzari, eliminandu-se posibila concurenta a antrenorului sau a conducatorilor. E greu de sters aceste traume dar nu imposibil. Important este sa existe si la noi un cadru corect si amplu indrumat, complet democratic (vezi si acceptarea criticilor justificate), care sa prilejuiasca umplerea golului din jurul cluburilor noastre.
Vasile Constantin – Mao
Va urma:
Activitatea la nivel de copii si juniori
Largirea si perfectionarea corpului de tehnicieni
- Mao
- Mesaje: 60
- Membru din: Sam Ian 16, 2010 12:23 pm
Re: Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui?
de constantin » Mie Ian 20, 2010 11:00 am
De necrezut maniera in care sunt tratate interventiile complexe ale domnului Vasile Constantin-Mao de responsabilii inalti ai Federatiei . Nici un raspuns , tacere - semn de ce ? Superioritate ? Sa raspunda cu planuri elaborate la acelasi nivel ca sa si-o arate . Indolenta ? Cred . Dispret de Fanar de " sef " fata de pensionar ? Cunoscand mentalitatea Romaniei anului 2010 , foarte posibil . Numai ca , stimati responsabili care faceati acum un an o Nationala dupa metode care ma inspaimanta ( uitati-va ce spun Real32 - Stanca a fost trimis la Tbilisi fara ca Meachen sa-l fi cunoscut sau Prorugby - echipa era facuta la presiunile unor granguri de tejghea de la Dinamo ) aveti elementarul respect pentru dv insiva raspunzandu-i de o maniera civilizata domnului Constantin - Mao ( nu neaparat aici in public ) care este o somitate in familia mica a rugbyului nostru ...
- constantin
- Mesaje: 336
- Membru din: Dum Iun 21, 2009 8:28 pm
Re: Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui?
de Cipri » Mie Ian 20, 2010 3:01 pm
constantin scrie:De necrezut maniera in care sunt tratate interventiile complexe ale domnului Vasile Constantin-Mao de responsabilii inalti ai Federatiei . Nici un raspuns , tacere - semn de ce ? Superioritate ? Sa raspunda cu planuri elaborate la acelasi nivel ca sa si-o arate . Indolenta ? Cred . Dispret de Fanar de " sef " fata de pensionar ? Cunoscand mentalitatea Romaniei anului 2010 , foarte posibil . Numai ca , stimati responsabili care faceati acum un an o Nationala dupa metode care ma inspaimanta ( uitati-va ce spun Real32 - Stanca a fost trimis la Tbilisi fara ca Meachen sa-l fi cunoscut sau Prorugby - echipa era facuta la presiunile unor granguri de tejghea de la Dinamo ) aveti elementarul respect pentru dv insiva raspunzandu-i de o maniera civilizata domnului Constantin - Mao ( nu neaparat aici in public ) care este o somitate in familia mica a rugbyului nostru ...
Ce te mai miri domnul Constantin,
Totul e de-anapoda. cainii latra hotii fura si cam asa ceva. Noi putem latra pana maine ca nu se schimba nimic. Sa vedem ce fac cu Parma mai ales ca acum au moralul "ridicat " in slavi. Noi vorbim din pasiune ei sunt platiti sa faca nimic. Asta e!
Respect
- Cipri
- Mesaje: 90
- Membru din: Sam Noi 07, 2009 1:49 pm
Re: Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui?
de Mao » Lun Feb 08, 2010 7:01 pm
Dezvoltarea activitatii de copii si juniori (I)
Nu factorul financiar este decisiv pentru activitatea de copii si juniori mici, ci initiativa, spiritul organizator si un interes responsabil pentru soarta rugbyului nostru.
- scurte consideratii
- ezitari si erori care au limitat activitatea
- pentru un sistem national la nivel de copii si juniori
Scurte consideratii sau „ingrata soarta a rugbyului la cei tineri”:
Oricine, inclusiv conducatori federali sau cei de la cluburi, este de acord cu importanta capitala a acestui segment al activitatii pentru viitorul rugbyului. Dar daca ar fi sa numesc un sector mai prejudiciat de atentie, de investitii metodice si materiale, de respect si recompense, acela cu siguranta este activitatea de copii si juniori. Nu lungesc vorba si dau drept exemplu situatia celor mai puternice grupari de juniori, unde se pregateste cam jumatate din efectivul nationalelor de juniori: CTMRF - Metrorex, isi desfasoara activitatea de „cizelare rugbystica” pe un spatiu inpropriu („beton”, plin de pietre si gropi sau noroi); CN Aurel Vlaicu, dupa ce a fost expulzat de pe Stad. Tineretului, „asigura” un mare volum de instruire pe strazile din jurulul scolii si pe aleile parcurilor!!! Credeti ca s-a preocupat cineva cu raspundere federala ca din acest gen de pregatire nu pot iesi decat niste rugbysti cu numele?
In fine, exceptand perioada de pionierat a rugbyului nostru, cand promotorii au reusit practicarea jocului in toate liceele si scolile de meserii ale capitalei, activitatea s-a desfasurat anarhic, nedirectionat si necontrolat de federatie. Acolo unde un conducator de club a apreciat drept benefica pregatirea perspectivei, sau unde s-a gasit un harnic antrenor-pedagog, s-a organizat activitatea pentru aceste esaloane. Cine nu a vrut sa-si mai bata capul si cu chestia asta nu a facut juniori si gata! Nici un sistem, nicio regula sau exigenta nu a ajutat largirea bazei de practicare a rugbyului la noi. Mai mult, conducatori federali, persoane care au decis (si mai decid) de decenii bune soarta rugbyului, au emis ideea de a nu suplimenta greutatile material-financiare ale cluburilor cu echipe de seniori si cu activitatea la esaloanele tinere!!!
Apoi, de pe aici s-a impamantenit si un comportament tipic al presedintilor federatiei fata de problema, astfel: a) in candidatura la presedintie sunt mari si fermi sustinatori ai dezvoltarii activitatii de copii si juniori; prezinta proiecte, scheme si strategii, atragandu-si voturile; b) imediat dupa investirea la presedintie constata ca problemele presante sunt altele: de regula cele legate de reprezentarea internationala; c) in timpul mandatului, nepriceperea si lipsa de probitate in angajamente, ii fac sa arunce vina pe lipsa mijloacelor financiare; d) la final de mandat nici vorba de gestul de onoare in a-si cere scuze pentru farsa ce au jucat-o rugbyului, cu promisiunile la sustinerea activitatii de copii si juniori! Iata ca si actualul presedinte se inscrie perfect in tipic: fara un program ferm, fara strategii in sector; in schimb se declara multumit ce a reusit sa faca in timpul scurt de la investitura, manipuland
cifre ireale.
Si totusi rugbyul nostru, mai recent, a avut o sansa enorma la revigorare prin finantarea cu milioane de euro din programele IRB. Ca un facut din aceasta nu s-a ales nimic, pierzand si credibilitatea forului international.
Ezitari si erori care au limitat activitatea
De la minimalizarea difuzarii jocului la nivelul copiilor si juniorilor rugbyul nostru a ramas, in ciuda rezultatelor de rasunet mondial, o activitate sportiva social izolata, greu accesibila si nevalorificata in mase. Multimea de copii si tineri, cu familiile si lumea din jurul lor, ar fi sporit numarul cunoscatorilor si apreciatorilor acestui joc.
Mai mult lipsa de decizie si pricepere a conducatorilor a favorizat aparitia unor grave anomalii, restrictive pentru dezvoltarea activitatii, deopotriva erodante a valorii morale si competitive a jocului de rugby la noi.
Redau succint o parte din aceste anomalii si nu doar pentru a critica, ci cu sugestia expresa de a fi eliminate din activitate. Astfel:
a. Lipsa de preocupare pentru problemele copiilor si juniorilor, cum si a unor programe operationale, a dus la o situatie bizara care nu se putea ca odata si odata sa nu duca rugbyul nostru in colaps. Este vorba de piramida activitatii, rasturnata, cu baza formata din echipele de seniori si nu de sutele si miile de echipe de copii si juniori. Ce improspatare s-ar putea astepta de la cele 7-10 echipe de juniori U19 pentru cele 25 de echipe de seniori?
b. O anomalie grava este cum cluburile/sectiile de seniori, care dispun de baza sportiva si ceva animatie, pe langa traditie, s-au sustras de regula de la sarcina onoranta si obligatorie de formare a elementelor tinere. Chiar si prevederea regulamentara federala de a organiza activitatea unei echipe de juniori mici a ramas dupa patru ani o pura formalitate, bagatelizata si de cluburi si de federatie, care spune totul despre seriozitatea noastra rugbystica!
c. Masuri si reglementari federale ce opereaza restrictiv pentru largirea si perfectionarea activitatii. Acestea sunt:
- transferul nelimitat si neconditionat al jucatorilor tineri, care impieteaza stabilitatea echipelor si trecerea acestora la o categorie superioara, dar si formarea sportiva si scolar-profesionala a tinerilor jucatori.
- asociarea de 2 (si chiar 3) cluburi la categorii superioare – limitativa la sporirea numarului de echipe la aceste nivele.
- „divizie nationala” pentru singurele 7-10 echipe de U19 – un „turism rugbystic” costisitor si ne justificat; sunt grupari care renunta la finalizarea investitiilor materiale si metodologice facute cu grupele de copii si juniori mici, renuntand la juniorii mari pentru supliciul financiar promovat de sistemul federal; dar deficientele sistemului competitional la nivelul copiilor si juniorilor sunt mult mai ample, fie d. p.d. v. metodologic, fie organizatoric, jocul de competitie ne fiind un stimulent pentru grupari si instruirea sportiva propriu zisa. In acest sens competitiile organizate pe fiecare an de nastere este o greutate pentru cluburi (care nu dispun de 4-5 antrenori doar pentru acest segment), instruirea este ingreunata, iar sincopele inerente..
- megastagiile nationalelor de juniori (au fost si de 130 de zile intr-un sezon!), prin care sectiile sunt private de varfurile sportive care trag echipele inainte, dar si limitarea motivatiei in instruire (echipa si antrenor).
d. Lipsa unei metodologii adecvate de instruire si educatie la diferite categorii, cu specificitate pentru particularitatile psiho-fizice de varsta, instruire si dezvoltare; toata activitatea este marcata de obsesia victoriei – restrictiva la obiectivul principal de invatarea degajata si temeinica a jocului, cum si la formarea fireasca a personalitatii tinerilor jucatori.
e. Minimalizarea rolului educativ in instruire a tinerilor rugbysti, atat in antrenament cat si in competitie; acesta determina carente de comportament disciplinar, de atitudine asociativa, cum si de o aplatizare a manifestarii afective (rugbyul nostru este tot mai lipsit de vigoarea ce o da elanul tineresc si bucuria de joc); este evidenta lipsa de specializare a tehnicienilor nostri in pedagogia sportiva, cum si inarmarea acestora cu mijloace specifice de interventie.
f. Promovarea eronata a Rugby-Tag (r-t) ca principal mijloc de divulgare a jocului in mediul scolar, si asta pentru ca:
- r-t la incepatori, prin frecventa intreruperilor datorita tehnicii precare de pasare, dar si a prezentei aparatorilor, nu este un joc atractiv, fiind sub acest aspect departe de a concura cu fotbalul, handbalul etc; lipsit de elementul specific, „contactul”, jocul nu este interesant si nici animator;
- facut ca un scop in sine, r-t chiar indeparteaza copiii de ideea de practicare a rugbyului adevarat (fapt dovedit de experientele anterioare);
- r-t predat de profesorii de educatie fizica este o gafa: niciodata acestia nu vor lasa 3/4 de clasa ca sa faca la ora de educatie fizica rugby cu 1/4 de regula au o grupa de sportivi indemanatici pe care o plimba pe la toate actiunile sportive scolare, deci si la r-t; iar retribuirea acestora este o risipa inutila de fonduri, ca sa nu mai vorbesc de indepartarea de rugby cand nu mai sunt platiti si, inerent, inchiderea accesului antrenorilor in scoala. (vezi strategia pentru rugbyul scolar).
g. Lipsa de consideratie fata de corpul antrenorilor de copii si juniori a facut ca acesta sa ramana limitat numeric, nespecializat pe categorii si slab retribuit. Nu se cunosc campanii initiate de federatie pentru promovarea profesiei si nici demersuri pentru recompensare corespunzatoare a dificultatilor in exercitarea functiei. Recent presedintele frr a dat masura conceptiei sale despre importanta antrenoratului la juniori numind antrenorii loturilor dupa criterii proprii: de la seniori si fara experienta la acest nivel (finul!?) sau de la juniori, cu un curriculum numai de dumnealui stiut. Trebuia sa stie ca prin aceste numiri dupa „uitati asa vreau eu” nu putea dacat sa ofenseze tehnicienii care trudesc, si nu exagerez cand zic „uneori eroic”, pentru mai binele rugbyului nostru.
Din cele expuse mai sus, dar si din observatia libera, reiese clar ca activitatea la nivel de copii si juniori este extrem de complexa, iar intrarea acesteia intr-un proces de dezvoltare si perfectionare este mai mult decat complicata. Ne privind activitatea de copii si juniori sub acest aspect, de catre presedintele frr in primul rand, si crezand ca se rezolva chestiunea cu 4-5 directori de dezoltare, intram intr-o noua eroare in care au cazut din nestiinta precedentii conducatori federali (si nu exclud, in unele cazuri, supozitia relei vointe!).
In concluzie propun adoptarea unui sistem national pentru activitatea de copii si juniori.
Prima masura, si impusa cu maxima urgenta, este decretarea in Biroul Federal a dezideratului:
„Activitatea de copii si juniori – obiectiv prioritar al FRR”.Prin aceasta se subintelege:
- mobilizarea si responsabilizarea generala pentru sustinerea obiectivului prioritar, plecand de la Presedintele FRR pana la nivelul jucatorilor de orice categorie.
- investitii metodologice si organizatorice pentru:
- identificarea programelor de dezoltare dar si a strategiilor operationale.
- mobilizarea si implicarea structurilor: Comisiile Federale; AJR si AMR; Cluburi si sectii de rugby; corpurile de antrenori si arbitrii; echipe si jucatori.
- investitii material-financiare adecvate pentru desfasurarea activitatii de promovare a jocului in randul populatiei scolare, instruire, materiale sportive etc.
Vasile Constantin-Mao
PS. Redau un scurt citat, special orientat pentru presedintele frr:
„Presedintele cu toata echipa lui (vicepresedinti, comisii si colegii federale, structuri teritoriale), dispune de un cadru institutional ce poate forma un mecanism competent si capabil de a directiona organizatoric, metodologic si etic activitatea in fruntea careia se afla, facand-o, neaparat, cat mai profitabil social”.
Am dat citatul pentru ca, pe de o parte, problemele ce le aduc in discutie sunt ample prin complexitate si dificultate, dar si pentru ca, pana acum, actuala echipa federala nu s-a dovedit activa si inventiva in tratarea activitatii de baza, respectiv in aria copiilor si juniorilor.
Nu factorul financiar este decisiv pentru activitatea de copii si juniori mici, ci initiativa, spiritul organizator si un interes responsabil pentru soarta rugbyului nostru.
- scurte consideratii
- ezitari si erori care au limitat activitatea
- pentru un sistem national la nivel de copii si juniori
Scurte consideratii sau „ingrata soarta a rugbyului la cei tineri”:
Oricine, inclusiv conducatori federali sau cei de la cluburi, este de acord cu importanta capitala a acestui segment al activitatii pentru viitorul rugbyului. Dar daca ar fi sa numesc un sector mai prejudiciat de atentie, de investitii metodice si materiale, de respect si recompense, acela cu siguranta este activitatea de copii si juniori. Nu lungesc vorba si dau drept exemplu situatia celor mai puternice grupari de juniori, unde se pregateste cam jumatate din efectivul nationalelor de juniori: CTMRF - Metrorex, isi desfasoara activitatea de „cizelare rugbystica” pe un spatiu inpropriu („beton”, plin de pietre si gropi sau noroi); CN Aurel Vlaicu, dupa ce a fost expulzat de pe Stad. Tineretului, „asigura” un mare volum de instruire pe strazile din jurulul scolii si pe aleile parcurilor!!! Credeti ca s-a preocupat cineva cu raspundere federala ca din acest gen de pregatire nu pot iesi decat niste rugbysti cu numele?
In fine, exceptand perioada de pionierat a rugbyului nostru, cand promotorii au reusit practicarea jocului in toate liceele si scolile de meserii ale capitalei, activitatea s-a desfasurat anarhic, nedirectionat si necontrolat de federatie. Acolo unde un conducator de club a apreciat drept benefica pregatirea perspectivei, sau unde s-a gasit un harnic antrenor-pedagog, s-a organizat activitatea pentru aceste esaloane. Cine nu a vrut sa-si mai bata capul si cu chestia asta nu a facut juniori si gata! Nici un sistem, nicio regula sau exigenta nu a ajutat largirea bazei de practicare a rugbyului la noi. Mai mult, conducatori federali, persoane care au decis (si mai decid) de decenii bune soarta rugbyului, au emis ideea de a nu suplimenta greutatile material-financiare ale cluburilor cu echipe de seniori si cu activitatea la esaloanele tinere!!!
Apoi, de pe aici s-a impamantenit si un comportament tipic al presedintilor federatiei fata de problema, astfel: a) in candidatura la presedintie sunt mari si fermi sustinatori ai dezvoltarii activitatii de copii si juniori; prezinta proiecte, scheme si strategii, atragandu-si voturile; b) imediat dupa investirea la presedintie constata ca problemele presante sunt altele: de regula cele legate de reprezentarea internationala; c) in timpul mandatului, nepriceperea si lipsa de probitate in angajamente, ii fac sa arunce vina pe lipsa mijloacelor financiare; d) la final de mandat nici vorba de gestul de onoare in a-si cere scuze pentru farsa ce au jucat-o rugbyului, cu promisiunile la sustinerea activitatii de copii si juniori! Iata ca si actualul presedinte se inscrie perfect in tipic: fara un program ferm, fara strategii in sector; in schimb se declara multumit ce a reusit sa faca in timpul scurt de la investitura, manipuland
cifre ireale.
Si totusi rugbyul nostru, mai recent, a avut o sansa enorma la revigorare prin finantarea cu milioane de euro din programele IRB. Ca un facut din aceasta nu s-a ales nimic, pierzand si credibilitatea forului international.
Ezitari si erori care au limitat activitatea
De la minimalizarea difuzarii jocului la nivelul copiilor si juniorilor rugbyul nostru a ramas, in ciuda rezultatelor de rasunet mondial, o activitate sportiva social izolata, greu accesibila si nevalorificata in mase. Multimea de copii si tineri, cu familiile si lumea din jurul lor, ar fi sporit numarul cunoscatorilor si apreciatorilor acestui joc.
Mai mult lipsa de decizie si pricepere a conducatorilor a favorizat aparitia unor grave anomalii, restrictive pentru dezvoltarea activitatii, deopotriva erodante a valorii morale si competitive a jocului de rugby la noi.
Redau succint o parte din aceste anomalii si nu doar pentru a critica, ci cu sugestia expresa de a fi eliminate din activitate. Astfel:
a. Lipsa de preocupare pentru problemele copiilor si juniorilor, cum si a unor programe operationale, a dus la o situatie bizara care nu se putea ca odata si odata sa nu duca rugbyul nostru in colaps. Este vorba de piramida activitatii, rasturnata, cu baza formata din echipele de seniori si nu de sutele si miile de echipe de copii si juniori. Ce improspatare s-ar putea astepta de la cele 7-10 echipe de juniori U19 pentru cele 25 de echipe de seniori?
b. O anomalie grava este cum cluburile/sectiile de seniori, care dispun de baza sportiva si ceva animatie, pe langa traditie, s-au sustras de regula de la sarcina onoranta si obligatorie de formare a elementelor tinere. Chiar si prevederea regulamentara federala de a organiza activitatea unei echipe de juniori mici a ramas dupa patru ani o pura formalitate, bagatelizata si de cluburi si de federatie, care spune totul despre seriozitatea noastra rugbystica!
c. Masuri si reglementari federale ce opereaza restrictiv pentru largirea si perfectionarea activitatii. Acestea sunt:
- transferul nelimitat si neconditionat al jucatorilor tineri, care impieteaza stabilitatea echipelor si trecerea acestora la o categorie superioara, dar si formarea sportiva si scolar-profesionala a tinerilor jucatori.
- asociarea de 2 (si chiar 3) cluburi la categorii superioare – limitativa la sporirea numarului de echipe la aceste nivele.
- „divizie nationala” pentru singurele 7-10 echipe de U19 – un „turism rugbystic” costisitor si ne justificat; sunt grupari care renunta la finalizarea investitiilor materiale si metodologice facute cu grupele de copii si juniori mici, renuntand la juniorii mari pentru supliciul financiar promovat de sistemul federal; dar deficientele sistemului competitional la nivelul copiilor si juniorilor sunt mult mai ample, fie d. p.d. v. metodologic, fie organizatoric, jocul de competitie ne fiind un stimulent pentru grupari si instruirea sportiva propriu zisa. In acest sens competitiile organizate pe fiecare an de nastere este o greutate pentru cluburi (care nu dispun de 4-5 antrenori doar pentru acest segment), instruirea este ingreunata, iar sincopele inerente..
- megastagiile nationalelor de juniori (au fost si de 130 de zile intr-un sezon!), prin care sectiile sunt private de varfurile sportive care trag echipele inainte, dar si limitarea motivatiei in instruire (echipa si antrenor).
d. Lipsa unei metodologii adecvate de instruire si educatie la diferite categorii, cu specificitate pentru particularitatile psiho-fizice de varsta, instruire si dezvoltare; toata activitatea este marcata de obsesia victoriei – restrictiva la obiectivul principal de invatarea degajata si temeinica a jocului, cum si la formarea fireasca a personalitatii tinerilor jucatori.
e. Minimalizarea rolului educativ in instruire a tinerilor rugbysti, atat in antrenament cat si in competitie; acesta determina carente de comportament disciplinar, de atitudine asociativa, cum si de o aplatizare a manifestarii afective (rugbyul nostru este tot mai lipsit de vigoarea ce o da elanul tineresc si bucuria de joc); este evidenta lipsa de specializare a tehnicienilor nostri in pedagogia sportiva, cum si inarmarea acestora cu mijloace specifice de interventie.
f. Promovarea eronata a Rugby-Tag (r-t) ca principal mijloc de divulgare a jocului in mediul scolar, si asta pentru ca:
- r-t la incepatori, prin frecventa intreruperilor datorita tehnicii precare de pasare, dar si a prezentei aparatorilor, nu este un joc atractiv, fiind sub acest aspect departe de a concura cu fotbalul, handbalul etc; lipsit de elementul specific, „contactul”, jocul nu este interesant si nici animator;
- facut ca un scop in sine, r-t chiar indeparteaza copiii de ideea de practicare a rugbyului adevarat (fapt dovedit de experientele anterioare);
- r-t predat de profesorii de educatie fizica este o gafa: niciodata acestia nu vor lasa 3/4 de clasa ca sa faca la ora de educatie fizica rugby cu 1/4 de regula au o grupa de sportivi indemanatici pe care o plimba pe la toate actiunile sportive scolare, deci si la r-t; iar retribuirea acestora este o risipa inutila de fonduri, ca sa nu mai vorbesc de indepartarea de rugby cand nu mai sunt platiti si, inerent, inchiderea accesului antrenorilor in scoala. (vezi strategia pentru rugbyul scolar).
g. Lipsa de consideratie fata de corpul antrenorilor de copii si juniori a facut ca acesta sa ramana limitat numeric, nespecializat pe categorii si slab retribuit. Nu se cunosc campanii initiate de federatie pentru promovarea profesiei si nici demersuri pentru recompensare corespunzatoare a dificultatilor in exercitarea functiei. Recent presedintele frr a dat masura conceptiei sale despre importanta antrenoratului la juniori numind antrenorii loturilor dupa criterii proprii: de la seniori si fara experienta la acest nivel (finul!?) sau de la juniori, cu un curriculum numai de dumnealui stiut. Trebuia sa stie ca prin aceste numiri dupa „uitati asa vreau eu” nu putea dacat sa ofenseze tehnicienii care trudesc, si nu exagerez cand zic „uneori eroic”, pentru mai binele rugbyului nostru.
Din cele expuse mai sus, dar si din observatia libera, reiese clar ca activitatea la nivel de copii si juniori este extrem de complexa, iar intrarea acesteia intr-un proces de dezvoltare si perfectionare este mai mult decat complicata. Ne privind activitatea de copii si juniori sub acest aspect, de catre presedintele frr in primul rand, si crezand ca se rezolva chestiunea cu 4-5 directori de dezoltare, intram intr-o noua eroare in care au cazut din nestiinta precedentii conducatori federali (si nu exclud, in unele cazuri, supozitia relei vointe!).
In concluzie propun adoptarea unui sistem national pentru activitatea de copii si juniori.
Prima masura, si impusa cu maxima urgenta, este decretarea in Biroul Federal a dezideratului:
„Activitatea de copii si juniori – obiectiv prioritar al FRR”.Prin aceasta se subintelege:
- mobilizarea si responsabilizarea generala pentru sustinerea obiectivului prioritar, plecand de la Presedintele FRR pana la nivelul jucatorilor de orice categorie.
- investitii metodologice si organizatorice pentru:
- identificarea programelor de dezoltare dar si a strategiilor operationale.
- mobilizarea si implicarea structurilor: Comisiile Federale; AJR si AMR; Cluburi si sectii de rugby; corpurile de antrenori si arbitrii; echipe si jucatori.
- investitii material-financiare adecvate pentru desfasurarea activitatii de promovare a jocului in randul populatiei scolare, instruire, materiale sportive etc.
Vasile Constantin-Mao
PS. Redau un scurt citat, special orientat pentru presedintele frr:
„Presedintele cu toata echipa lui (vicepresedinti, comisii si colegii federale, structuri teritoriale), dispune de un cadru institutional ce poate forma un mecanism competent si capabil de a directiona organizatoric, metodologic si etic activitatea in fruntea careia se afla, facand-o, neaparat, cat mai profitabil social”.
Am dat citatul pentru ca, pe de o parte, problemele ce le aduc in discutie sunt ample prin complexitate si dificultate, dar si pentru ca, pana acum, actuala echipa federala nu s-a dovedit activa si inventiva in tratarea activitatii de baza, respectiv in aria copiilor si juniorilor.
- Mao
- Mesaje: 60
- Membru din: Sam Ian 16, 2010 12:23 pm
Re: Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui?
de expertparchet » Lun Feb 08, 2010 9:51 pm
Interesant topic.Dar sincer nu am timp si rabdare de romanele domnului mao.
Poate ar fi mai usor de inteles cate un mesaj mai sort.
Poate ar fi mai usor de inteles cate un mesaj mai sort.
- expertparchet
- Mesaje: 23
- Membru din: Sam Iun 13, 2009 5:37 pm
Re: Ar putea rugbyul romanesc sa fie sabotat de oamenii lui?
de try » Joi Feb 11, 2010 9:03 pm
dl VASILE CONSTANTIN IN LEGATURA CU UN ARTICOL ASCRIS DE DVS REFERITOR LA RUGBYUL FEMININ MAI INTERESATI VA CA MAI SUN SI ECHIPE NU DOAR LA PASCANI ,DAR CE SA FACI CIND CERSESTI VOTURI CU ATI FACUT DVS SI MAI PROMITEM CARTI ESTE EXACT CEVE DIN POLITICA . LUPUL MORALIST NE DA ACUM LECTII !
- try
- Mesaje: 10
- Membru din: Mie Iul 08, 2009 8:14 am
37 mesaje • Pagina 1 din 4 • 1, 2, 3, 4
Cine este conectat
Utilizatorii ce navigheaza pe acest forum: MSN [Bot] si 0 vizitatori